“Pentru a dansa, pune mâna pe inimă și ascultă sunetul sufletului tău” - Eugene Louis Faccuito
Autor: Cuc Yasmina
Mulți o cunoașteți, majoritatea ați auzit de ea, dar puțini șțiți cum a fost construit peretele de rezistență care încă susține pasiunea Cameliei Cosma pentru dans. Eleva gojdistă, foarte ambițioasă, din clasa a XII-a C, care la doar 17 ani a reușit să reprezinte România la Campionatul Internațional de Hip Hop din SUA, a răspuns cu entuziasm la întrebările pe care le aveam pregătite pentru ea. Repetăm mișcările de bază și încercăm să întrăm în ritmul muzicii, deplasându-ne împreună prin coregrafia vieții lui Cami:
R: „Cum e vorba aia, «de când mă știu». Am început la vârsta de 5 ani. Am făcut un an dans sportiv, dar am simțit că nu e pentru mine, așa că la 6 ani m-am apucat de Street Dance (Hip Hop), anul acesta împlinindu-se 13 ani de când îl practic.”
2. De ce ai ales acest sport?
R: „De mică, oriunde era muzică eram și eu dansând cu zâmbetul pe buze. Observând acest lucru, părinții mei m- au îndrumat pe această cale. Toți oamenii din jurul meu erau uimiți de talentul și naturalețea pe care o aveam și îi sfătuiau pe părinții mei să mă dea la cursuri, încă de la grădiniță.”
3. Cât de mult îți place ceea ce faci?
R: „Pur și simplu ador să dansez. Când am o zi grea sau multe gânduri ce mă apasă, știu că merg la antrenament sau acasă, pun muzică și uit de toate problemele. Când dansez, intru în altă lume, complet detașată de
realitate, unde nu mai sunt legată de ce se întâmplă în jurul meu și mă las purtată de imaginație și ritm.”
4. Ce îți place cel mai mult când vine vorba de acest sport?
R: „Am încercat multe sporturi de-a lungul timpului și chiar m-am descurcat la majoritatea, dar nu se compară niciunul cu dansul, pentru că dansul nu este doar un sport, este și o artă, motiv pentru care s-a transformat instant într-o pasiune pentru mine. Într-adevăr, ca la orice alt sport, și la dans ai nevoie de condiție fizică, tehnică, mobilitate etc., dar dansul nu se practică doar cu corpul, ci și cu sufletul, de aceea avem nevoie de atitudine, emoție, mimică, prezență scenică. Prin dans poți spune o poveste, să exprimi sentimente, iar fără aceastea ar fi pur și simplu banal.”
5. Cum te simți când practici această artă?
R: „Dansul mă face să simt că lumea îmi e la picioare. În acele momente am cea mai multă încredere în mine și știu că nimeni nu mă poate opri. În plus, când dansezi poți fi oricine, oricând și oriunde. Poți crea personaje prin care să ieși din carapacea sinelui și să explorezi lumi și sentimente pe care nu le vei întâlni în viața de zi cu zi, de aceea e atât de specială pentru mine această formă de artă.”
6. Ce te motivează să continui să practici acest sport?
R: „Sunt o persoană foarte hotărâtă care mereu a muncit la intensitate maximă că să ajungă unde și-a dorit. Mi-am împlinit multe visuri, de exemplu: am reprezentat România la Campionatul Internațional de Hip Hop din SUA, dar dansul nu a fost niciodată doar un hobby pentru mine, ceva ce se termină după un anumit eveniment. Motivația mea zilnică este depășirea propriilor limite. Știu că nu sunt nici pe aproape de a-mi atinge potențialul de 100% și nu am de gând să mă opresc aici căci nu îmi este frică să ies din zona de confort. Medalii și titluri sunt doar scopuri temporare, de moment, dar eu vreau să devin cea mai bună versiune a mea.”
7. Ești foarte bună la ceea ce faci, asta mă gândesc că rezultă din multă muncă și dedicare; cum reușești să ții pasul atât cu cerințele impuse de școală, dar și cu cele impuse de sportul practicat?
R: „Având în vedere că fac dans de mică, sunt obișnuită cu învățatul și cu programul încărcat. Am avut media 10 în gimnaziu, dar activitățile școlare au mers în paralel cu pasiunea mea. Mereu am știut că
dacă vreau să dansez trebuie să învăț, așa că asta m-a motivat să țin ștacheta sus și să fiu conștiincioasă. De când am intrat în liceu am programul extrem de încărcat și iubesc acest lucru. Funcționez cel mai bine când știu că sunt presată de timp; când am o zi liberă, din contră, îmi e extrem de greu să mă apuc de teme, dar când știu că am multe de făcut și doar atunci e momentul pentru școală, e deja firesc. De obicei, când ajung acasă după școală dorm 30 de minute/ o ora (power nap), după merg la sala de dans, unde am antrenament sau predau chiar eu, iar când ajung acasă îmi fac temele. Seara sunt cea mai activă.”
8.Pe viitor ai dori să transformi pasiunea într-o muncă zilnică/ să continui cu dansul? Sau chiar dacă acesta te pasionează, ai dori să urmezi o facultate într-un domeniu încât să ai viața profesională asigurată?
R: „Nu mă văd făcând nimic altceva în viață. Sunt multe persoane în jurul meu care mă judecă atunci când le spun că vreau să continui cu dansul în viitor, dar nu mă interesează. Familia și prietenii mei mereu m-au susținut și asta e tot ce contează. Sunt o persoană extrem de activă, nu aș putea avea un job de birou, ar fi un chin pentru mine. Clar voi continua pe acest drum, poate voi face chiar Facultatea de Coregrafie, dar tot ce știu acum este că
vreau să dansez cât de mult pot, iar după, să încep să predau. Acest lucru nu va fi greu căci deja de 2 ani sunt instructoare de dans, am ținut un curs de copii, iar acum predau stilul meu preferat, Dancehall, și sunt foarte mândră de ceea ce am realizat. Sunt entuziasmată de ce va fi și am încredere în mine 100%.”
În încheiere, îi mulțumesc Cameliei pentru timpul acordat și pentru căldura cu care mi-a răspuns la întrebări.
Autor: Cuc Yasmina
Comments