Viața ca profesor în Gojdu! – Liliana Sonea și Ciprian Sonea

Alexandra Cohuț – redactor GOJDISTII

Astăzi avem plăcerea de a-i cunoaște mai bine pe doamna profesoară Sonea Liliana și domnul profesor Sonea Ciprian. Cei doi nu sunt doar profesorii noștri, cât și îndrumătorii noștri într-o lume a filosofiei, orele cu dânșii fiind pline de informații noi, care nu au cum să nu ne rămână întipărite în minte sub forma unei culturi generale bogate.

1. Cum este să lucrați cu soțul/soția dumneavoastră în același domeniu, în același liceu?

Liliana Sonea:

„Foarte bine. Noi ne cunoaștem încă din facultate, pe atunci eram amândoi la Cluj, și cred că niciunul dintre noi nu avea în plan să ajungă în Oradea (noi nefiind originari din această zonă). Abia după terminarea facultății am hotărât să mergem în aceeași direcție și am ajuns în acest oraș. Prin urmare, o vedem ca o stare de fapt pe care nu ne-am imaginat-o și care nu reprezintă deloc un impediment. Așa se face că suntem colegi de instituție, de cancelarie și de „apartament”, cu precizarea că acasă nu facem nici filosofie, nici dezbateri.”

Ciprian Sonea:

„Într-un cuvânt aș zice natural. Ne-am cunoscut la Facultatea de Filosofie din Cluj, așa că de la început am împărtășit aceleași valori și interese. Pe de altă parte, dacă mă refer la aceeași școală, aș zice că este practic, „la îndemână”, de cele mai multe ori mergem și venim deodată; iar în pauze ne întâlnim mai rar, fiecare este prins cu ceva treburi administrative și pe scările liceului.

2. Ce v-a stimulat să vă implicați în proiecte Erasmus, să încurajați și să ajutați elevii să participe?

Liliana Sonea:

„În momentul în care m-am implicat în proiecte, școala noastră nu avea un proiect Erasmus propriu și nici nu știam ce înseamnă acest lucru. La început am considerat că este important să încerc, era o provocare, mi se părea destul de greu să realizez atâtea documente, chiar imposibil. Pe parcurs, după câteva eșecuri, am învățat ce ar trebui să facem și, mai ales, cum. Nici acum nu putem spune că este ușor, pentru că lucrurile sunt în continuă mișcare, există o dinamică și trebuie să te adaptezi din mers la noi versiuni ale documentației ce trebuie depusă, situații neprevăzute, termene, formate, chiar dacă ai impresia că totul funcționează după un plan clar. De multe ori îmi spuneam că stresantă poate fi doar perioada de depunere a proiectului, însă provocarea continuă și după ce proiectul este aprobat, alte documente de întocmit, organizare de selecții, discuții cu echipa de proiect, întâlniri (fizice și/sau online), rapoarte. În ciuda acestui fapt, m-am bucurat de o bună colaborare cu colegii mei și cu elevii selectați. Trebuie spus că elevii noștri (atunci când vor și sunt provocați) sunt foarte creativi, dezinvolți, cooperanți și știu să se prezinte exemplar. În foarte multe mobilitați (ca să nu spunem în toate!) elevii noștri s-au prezentat la superlativ, cu sarcini foarte bine realizate, cu prezentări într-o engleză impecabilă. Toate aceste lucruri mă fac să mă simt mândră de ei și, astfel, să pot continua ceea ce mi-am propus.”

Ciprian Sonea:

„Noutatea, diversitatea, alteritatea. Activitățile extracurriculare te scot din rutina inerentă a sistemului educațional, iar prin proiecte de tipul acesta cunoști modalități noi de lucru, întâlnești persoane noi, locuri noi, vezi că se poate și altfel, mai simplu și mai bine, știi să apreciezi ce ai, dar, mai ales, conștientizezi că orice proiect trebuie făcut prin colaborare, interacțiune cu ceilalți, mai exact, în echipă. Cu toate acestea, presupune un consum mare de energie, dar mai ales de timp liber, întrucât nu suntem scutiți de îndatoririle de la catedră. Și de fiecare dată zic că este ultimul la care particip sau că o perioadă voi lua pauză. Pe de altă parte, feedbackul și motivația intrinsecă a elevilor de a participa la astfel de proiecte, te fac să uiți eforturile depuse și să o iei de fiecare dată de la capăt.”

3. Care este cea mai frumoasă amintire pe care o aveți în cadrul școlii noastre?

Liliana Sonea:

„Nu cred că mă pot opri la una anume, sunt foarte multe, (întâlniri cu elevi excepționali, rezultate la olimpiade, la concursuri de dezbateri, recunoștința unor foști elevi, excursii, mobilități Erasmus) a fost multă emoție în toate. Toate acestea nu ar fi existat dacă nu aș fi ajuns în această școală. Impactul asupra mea a fost unul major pentru că am ajuns aici imediat după terminarea facultății, reușind să mă titularizez chiar din primul an la cea mai bună școală (așa consider eu). Acum nu pot să-mi imaginez cum ar fi fost să lucrez în altă parte, deci cea mai frumoasă amintire este că am ajuns aici. Iar pentru a răspunde complet la întrebare, continui să-mi fac amintiri frumoase.”

Ciprian Sonea:

„Sunt multe. De la discuții non-formale la final de ore și în pauze, serenadele, vizitele absolvenților, până la excursii. Dacă ar fi să menționez câteva ar fi o excursie la Berlin, când se putea circula nestingherit, care a avut un „vibe” aparte, a fost ca un respiro la mijlocul semestrului II și Olimpiada națională de Dezbateri de la Piatra Neamț unde au fost multe: muncă, emoție, ambiție, competiție, arbitraj, stres, distracție, prietenie trăite cu mulți profesori și elevi din alte zone ale țării, care formează o comunitate remarcabilă.”

4. Cine a avut cea mai mare influență asupra formării profesionale a dumneavoastră?

Liliana Sonea:

„Cea mai mare influență asupra formării mele profesionale cred că au avut-o profesorii mei, mai ales, profesorul de limba română din liceu, dar și cel de filosofie, deși erau cu totul diferiți. Profesorul de filosofie glumea uneori și spunea că trebuie urmată această facultate (de filosofie) doar dacă am foarte mulți bani și nu pot trăi fără această pasiune. Poate că în cazul meu a funcționat psihologia inversă.”

Ciprian Sonea:

„În primul rând familia, care tot timpul m-a sprijinit în tot ceea ce fac. Apoi, în mod sigur, doamna profesor care mi-a coordonat teza de doctorat, Marta Petreu, unul dintre puținii intelectuali care cred în cultura română. Dumneaei predă filosofie românească la Cluj și și-a făcut această misiune de a recupera nume mari ale filosofiei și culturii românești. Totodată, lecturile de filosofie, literatură și religie au avut în mod cert un impact fundamental.”

5. Care sunt valorile după care vă ghidați ca și profesor/profesoară?

Liliana Sonea:

„Într-o eră în care valorile par să nu mai conteze în societate, cred că punctul de la care plec eu, așteptând și de la elevii mei să facă la fel, este respectul. Nu vorbesc aici de așa-zisul respect impus, ci de cel câștigat. Dacă reușesc să transmit acest lucru, atunci am reușit cel puțin pe jumătate. Apoi, în această profesie mai avem nevoie de demnitate, pe mine mă ajută să acționez independent, să gândesc critic, flexibil. Și, nu în cele din urmă, cea mai importantă valoare care mă ghidează este libertatea, nimeni nu ne poate opri să spunem ce gândim, să ne comportăm fără teamă de consecințe, în fond, să fim noi înșine.”

Ciprian Sonea:

„Vitalitate, Pasiune, Voință, Empatie”

6. Aveți o materie preferată dintre cele pe care le predați sau un anumit subiect favorit?

Liliana Sonea:

„Nu am o materie preferată, tocmai pentru că domeniul în care mă mișc este atât de divers, prin urmare, fiecare disciplină poate aduce o nouă provocare. Admit că ele au un impact diferit asupra elevilor și feedback-ul poate fi diferit. Dar, finalmente, chiar dacă elevii nu recunosc de la început, își dau seama că științele socio-umane sunt relevante în formarea noastră ca indivizi, dar și pe plan profesional. Cum ar arăta viața fără atitudinea noastră de cetățeni activi, fără logică (multe facultăți o includ acum la admitere), cum ne dăm seama de sensul vieții noastre fără problematizarea filosofică, pentru a nu mai pomeni de economie, spre care se îndreaptă, aici sau în afară, un număr mare dintre absolvenții noștri?!”

Ciprian Sonea:

„Evident, filosofia, în general, tot ce ține de filosofia vieții și existențialism: Schopenhauer, Nietzsche, Sartre, Cioran, Blaga.”

7. Cum v-ați descrie cariera în 3 cuvinte?

Liliana Sonea:

„Energie, entuziasm, echilibru.”

Ciprian Sonea:

„Învățare (ne formăm constant, îi învățăm pe elevi, dar și învățăm de la ei), Adaptare, Gândire critică.”

8. Aveți un sfat sau un mesaj pe care ați dori să îl transmiteți elevilor?

Liliana Sonea:

„Indiferent de ceea ce horărăsc să facă în viață sau indiferent de alegerile lor, să le placă de ei atunci când se uită în oglindă!”

Ciprian Sonea:

„Urmați-vă pasiunile și nu renunțati atunci când este greu, autodepășiți-vă continuu! Să nu vă fie frică să greșiți, învățați din propriile greșeli și ale altora!”

Le mulțumesc frumos domnilor profesori pentru timpul acordat și pentru că și-au împărtășit din povestea vieții lor cu noi. Suntem mândri și norocoși că avem asemenea profesori care ne învață că:

„Rădăcinile educației sunt amare, dar fructele sunt dulci” – Aristotel

AUTOR: Alexandra Cohuț – redactor GOJDISTII